Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

3 august, 100 de ani de navigaţie prin Canalul Panama şi alte evenimente memorabile

Canalul Panama era inaugurat la 3 august 1914, la patru secole după încercarea lui Cristofor Columb de a găsi o cale de trecere din Atlantic către vest. Canalul a avut un succes enorm încă de la deschidere şi este în continuare indispensabil navigaţiei internaționale, fiind considerat una din cele 7 minuni ale lumii moderne. Tot într-o zi de 3 august istoria navigaţiei şi cea a marilor descoperiri geografice consemneaza alte trei evenimente memorabile.

03 August 2014, 11:35 (actualizat 03 August 2014, 11:35) | Documentar de Liliana Teică |

Printr-o simplă coincidenţă de dată, într-o zi de 3 august, exploratori curajoşi  au scris pagini memorabile în istoria marilor descoperiri geografice: în 1492 Columb pornea în prima sa călătorie şi descoperea Lumea Noua, în 1858 Speke descoperea cel mai mare lac din Africa şi izvoarele Nilului, şi în 1958 în premieră mondiala un submarin trecea pe sub Polul Nord.

Calalul Panama - una din cele 7 minuni ale lumii moderne

În 3 august 1914 se inaugura unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie civilă întreprinse vreodată. Lung de 77 de km canalul taie istmul Panama şi face legătura dintre Golful Panama - din Oceanul Pacific - şi Marea Caraibelor şi Oceanul Atlantic.

Ceremonia de inaugurare a fost umbrită de declaraţia de război pe care Germania a făcut-o Franţei, izbucnise Primul Război Mondial. Aşa încât câteva zile mai târziu, în 15 august 1914, s-a făcut o nouă ceremonie, nava americană SS Ancon era prima navă tranzita în mod oficial canalul, plătind 90 de centi pe tona cargo.

(w380) Canalul Pa

Navele puteau trece din Oceanul Atlantic în Pacific fără să mai parcurgă drumul periculos prin strâmtoarea Drake şi Capul Horn, punctul cel mai sudic al Americii de Sud, iar timpul călătoriei se reducea la jumatate.  Se crea astfel o rută mai scurtă, mai rapidă şi mai sigură către Pacific, către porturile americane sau ale altor state din America Latină.

Intenţia de a construi un canal, pe aceste teritorii descoperite în 1501 de Cristofor Columb, data încă din timpul Regelui Carol I al Spaniei, care a ordonat primele studii topografice. Poziţia strategică a acestui istm îngust, interesele comerciale şi descoperirea aurului în California în 1849 au dus la mai multe tentative de a construi un drum de apă între cele două oceane.

Abia în 1880 Franţa a facut o primă încercare de a construi un canal. Lucrarea a fost încredinţată inginerului Ferdinand de Lesseps, care construise şi canalul de Suez, şi altor  ingineri celebri, între care şi Gustave Eiffel.

Construcţia trebuia terminată în 7 ani, dar termenul a fost mult depăşit. După 13 ani compania franceză a dat faliment şi construcţia a fost abandonată. Lucrarile eşuaseră datorită ploilor, foarte frecvente în Panama, care provocasera mari alunecări de teren, războiului civil din Columbia extins şi în zona istmului, epidemiilor de febra galbenă şi malarie care uciseseră mii de muncitori. Se cheltuiseră deja peste 287 de milioane de dolari, cu mult peste costul stabilit iniţial şi aproape un milion de europeni, majoritar francezi, şi-au pierdut banii, toţi erau acţionari ai „Companiei generale a canalului interoceanic”.

(w380) Construcţ

Două decenii mai târziu, cu doar 40 de milioane de dolari, Statele Unite au cumpărat echipamentele francezilor şi excavaţiile au plătit statului Panama 10 milioane de dolari şi înca 250 de mii de dolari anual pentru exploatarea canalului.

Iniţial lucrarea a fost încredinţată celebrului inginer John Findely Wallace, care a fost plătit regeşte, şi după el au urmat alţi doi ingineri care au condus proiectul. Au fost angajaţi zeci de mii de muncitori şi s-au imbunătăţit condiţiile sanitare şi de hrana. Gigantica lucrare, cu porturi, lacuri artificiale, canale, poduri şi 3 ecluze, a fost finalizată în  10 ani, cu enorme costuri umane, au murit mai mult de 30 de mii de oameni, şi materiale.

Inaugurarea din 3 august 1914 a fost umbrită de declaraţia de război pe care Germania a făcut-o Franţei, izbucnise Primul Război Mondial.  Câteva zile mai târziu prima navă tranzita canalul plătind 90 de centi pe tona cargo.

În 1999 exploatarea Canalului Panama a fost preluată de guvernul panamez şi din a început modernizarea canalului, căci peste o treime din navele actuale sunt prea mari pentru a-l mai putea tranzita.

În fiecare zi trec prin canal circa 40 de vase, mai mult de 14 000 de nave într-un an, iar de la inaugurarea de acum 100 de ani peste 850 de mii.

Taxa de folosire a canalului se calculează în funcție de mărimea, tipul vasului și tipul încărcăturii. Cea mai scumpă taxă de trecere din istoria canalului a fost plătită pe 25 septembrie 2003 de vasul de călători Coral Princess – 226.000 $, iar cea mai ieftină a fost de 36 de cenţi, plătiți de Richard Halliburton în 1928, care a dorit să înoate pe cursul canalului Panama.

3 august în istoria navigatiei şi a descoperirilor geografice

Prima călătorie a lui Cristofor Columb începea în 3 august 1492.

(w300) CristoforDoar arabii, aliaţi cu veneţienii şi genovezii, aveau monopol în comerţul cu aurul şi argintul, mirodeniile, mătasea şi pietrele preţioase din Orient, iar rutele către est, spre îndepartatele Indii erau lungi şi riscante.

Columb credea ca navigând spre vest va  descoperi un drum mai scurt către bogăţiile fabuloase din Indiile de vest, cum erau numite Japonia, China şi India.

Aşa credea şi abatele francez Pierre d`Ailly, care reafirma sfericitatea Pământului, şi aşa arăta şi harta astronomului florentin Toscanelli.

Calculele lui Columb, care s-au dovedit a fi greşite, arătau că Asia de Est s-ar găsi în locul unde pe glob se afla de fapt America de Nord, şi că nu avea de străbătut decât un ocean pentru a ajunge în teritoriile numite Indii. Planurile sale de călătorie au fost considerate nebuneşti şi respinse de trei ori de regele Portugaliei şi de Regina Isabela a Castiliei, deşi ambele regate aveau nevoie de cât mai mult aur pentru războaiele pe care le purtau.

Totuşi, în vara anului 1492, cu doar 3 mici corăbii, Santa Maria, Pinta şi Nina, şi 90 de marinari, Cristofor Columb pornea din portul Palos de la Frontera din sudul Spaniei. Regina Isabela de Castilia acceptase condițiile puse de Columb: să fie numit amiral şi guvernator în teritoriile descoperite de el, iar postul să devină ereditar şi să primească zece la sută din profituri.

(w300) CucerireaDupă o călătorie grea de doua luni şi jumătate, la 12 octombrie 1492, noaptea, de pe vasul La Pinta s-a auzit strigătul ''Pământ, Pământ''.

Fusese descoperită o insulă, pe care Columb a numit-o San Salvador, pentru că i-a salvat viaţa, iar pe locuitori i-a numit indieni, intrucât exploratorul credea că ajunsese în India.

Columb a descoperit apoi Cuba, pe care a numit-o Juana, crezînd că este  vorba de China, iar în decembrie 1492 expediţia a ancorat pe insula Haiti, pe care numit-o Hispaniola, crezînd că este Japonia.  În martie 1493 exploratorul s-a întors din prima sa călătorie cu aur, mirodenii, tutun şi cu doar 9 dintre indienii capturaţi care supravietuiseră călătoriei. A  a fost primit ca un erou şi i-a s-a acordat titlul de amiral al oceanului.

După doar un an Columb a pornit în cea de-a doua călătorie către Lumea Noua, cu 17 corăbii şi 1500 de oameni, şi a descoperit Dominica, Guadelupe, Antigua şi Cuba, în următoarea călătorie, din 1498, a ajuns pâna la gura fluviului Orinoco, iar în cea din 1502 a navigat rimp de şae luni spre sud, de-a lungul coastelor Americii Centrale, căutând în zadar o trecere spre vest.

(w380) Mormântul

După ce a rămas un an naufragiat în Jamaica, în noiembrie 1504 Columb s-a întors definitiv în Spania şi a murit la 20 mai 1506 la Valladolid.

Dupa mai multe peregrinari prin Sevilla, Santo Domingo şi Cuba, rămăşiţele sale au fost aduse în cele din urmă în Spania şi depuse în cenotaful din Catedrala din Sevilla.

Cu bogăţiile din colonii Spania a devenit în urmatoarele sute de ani cea mai bogată şi cea mai puternică putere maritimă de pe glob.

În 3 august 1858 exploratorul britanic John Hanning Speke descoperea Lacul Victoria, cel mai mare lac din Africa, dându-i numele reginei Marii Britanii de atunci. Era sfârşitul, sau poate începutul, marii aventuri de descoperire a izvoarelor Nilului.

(w220) John Hanni

Africa era în acele timpuri foarte puţin explorată, iar celebra şi influenta Societate Regală de Geografie din Marea Britanie, care susţinuse deja câteva expediţii ale exploratorilor britanici în continentul negru, i-a încredinţat în 1856 lui Richard Burton misiunea de a găsi izvoarele Nilului, care se credea că s-ar afla în zona unor lacuri din estul Africii.

Singurele informaţii despre această zonă proveneau de la negustorii arabi de sclavi, care povesteau despre triburi de canibali şi mamifere de dimensiuni monstruoase care ar fi trăit aici şi despre un mare lac pe care îl numeau Ukerewe.

Alături de Burton, care vorbea 29 de limbi şi era deja un explorator celebru, în expediţie a fost inclus şi John Speke, ofiţer al armatei britanice în India, care explorase Himalaia, zona Everestului şi Tibetul. Cei doi se cunoşteau dintr-o expediţie anterioara în Somalia şi nu se plăceau de loc.

Călătoria a pornit din insula Zanzibar şi după mai mult de 6 luni în care au parcurs peste 1000 de kilometri în condiţii extrem de grele, amândoi exploratorii s-au îmbolnăvit de boli tropicale, iar Speke şi-a pierdut auzul şi aproape a orbit, dupa ce o insectă i-a intrat în ureche. Primul lac descoperit a fost Tanganika.

(w300) Lacul VictApoi, Burton s-a îmbolnăvit grav şi nu a mai putut continua călătoria, iar Speke a pornit singur mai departe şi în 3 august a ajuns pe malul lacului Victoria. Era primul european care ajungea în aceste locuri, dar pentru ca pierduse pe drum toate echipamentele şi aparatele nu a putut face măsuratori ale lacului.

Speke s-a intors aşadar la Londra cu prea puţine dovezi, dar şi-a prezentat, în faţa membrilor Societaţii Regale de Geografie, concluziile expediţiei.

Susţinea că izvoarele Nilului s-ar afla în Lacul Victoria.  A fost începutul unor lungi dispute cu Burton şi cu alţi geografi ai societaţii şi deşi Speke a mai făcut încă o expediţie în 1861, în care a descoperit râul Kagera, şi alta un an mai târziu în care a descoperit sursa Nilului Alb, concluziile expediţiilor sale nu au fost acceptate. Cu doar o zi înaintea unei dezbateri publice cu Burton, în 15 septembrie 1864 Speke a murit împuşcat cu propria sa armă de vânătoare. Doua decenii mai târziu ziaristul și exploratorul american Henry Morton Stanley a confirmat existența uriaşului Lac Victoria.

În 3 august 1958 submarinul Nautilus atingea Polul Nord trecând pe sub calota de gheaţă.

Se împlinea visul celor care credeau că cele  “Douăzeci de mii de leghe sub mări” nu vor rămâne doar o fantezie a lui Jules Verne.   Submarinul nucear american Nautilus, botezat simbolic cu numele vehiculului căpitanului Nemo, atingea Polul Nord trecând pe sub calota de gheaţă - era primul vas subacvatic care realiza această performanţă.

(w220) Presa amerMisiunea comandantului William Anderson era jalonarea unui drum transarctic pe sub banchiza care acoperă de zeci de milenii Arctica, iar tranzitarea s-a făcut sub ordinele primite direct de la preşedintele Dwight D. Eisenhower. Misiunea, secretă şi de excepţională importanţă, era un răspuns direct la lansarea satelitului sovietic Sputnik, şi demonstra capacităţile militare şi tehnologice americane.

Submersibilul nuclear şi-a început cursa lângă dorsala Lomonosov, un impunător lanţ muntos submarin de 1800 de km, şi înalt de până la 3 mii de metri, un paradis al geologilor şi geofizicienilor. Filmele realizate în misiune au confirmat hărţile elaborate de expediţiile oceanografice şi au adus date noi privind cele două dorsale Lomonosov şi Mendeleev, descoperite în 1948. Scufundarea acestor munţi s-a produs, presupun cercetătorii americani, într-o perioadă geologică recentă, iar catenele muntoase ar fi putut constitui o punte terestră pe care au migrat vânători nomazi din Asia în nordul continentului american.

Comandantul Anderson şi cei 107 membri ai echipajului au fost primiţi ca nişte eroi la Portland, după 21 de zile petrecute sub apă şi 8,146 mile nautice, mare parte  parcurse sub gheaţa arctică. Pentru această misiune, o premieră mondială absolută. Membrii echipajului au primit Presidential Unit Citation, o distincţie acordată pentru prima dată militarilor în timp de pace, iar comandantului William Anderson i-a fost acordata Legiunea de Merit, de către preşedintele american Dwight D. Eisenhowera. Comandantul Anderson a intrat în politică şi a fost ales de trei ori ca reprezentant al statului Tennessee în Congresul american.

Nautilus a fost scos din serviciu în 1980 şi desemnat reper naţional istoric, a devenit muzeu al istoriei submarine în New London, în statul Connecticut şi primeşte în fiecare an 250 de mii de vizitatori.

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN ŞTIAŢI CĂ ...
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 5°C -1°C
IASI 1°C -1°C
CLUJ 4°C -2°C
CONSTANTA 6°C -2°C
CRAIOVA 8°C -2°C
BRASOV 4°C -6°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 22 Februarie 2019, 13:08
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 22-02-2019
Deschidere: 7856.01
Maxim: 7881.87
Mimim: 7819.09
Variatie: -0.47%
TLV
1.94
0%
BRD
12.24
0.49%
SIF1
2.20
0.46%
SIF3
0.25
0.2%
SNN
9.35
0.64%
FP
0.89
0.22%
SNP
0.34
1.58%
ALR
2.49
1.97%
TBM
0.28
0.91%
TRP
0.26
0%
ARHIVĂ ȘTIRI