225 de ani de la punerea pietrei de temelie a Casei Albe

225 de ani de la punerea pietrei de temelie a Casei Albe
225 de ani de la punerea pietrei de temelie a Casei Albe
13 octombrie 2017, 08:33

Prin votul din 16 iulie 1790, Congresul a aprobat legea privind construirea unui oraș care să devină noua capitală a SUA. Pentru prima dată în istorie, un oraș urma să fie construit exclusiv cu destinația de capitală, avându-l ca arhitect pe inginerul francez Pierre Charles l’Enfant (1754-1825), potrivit volumului ”Enciclopedia Statelor Lumii” (2016). George Washington, cel care avea să devină primul președinte al SUA, anunța la 24 ianuarie 1791, amplasarea permanentă a noii capitale, pe un teritoriu aflat la confluența râurilor Potomac și Anacostia, care a devenit, ulterior, Districtul Columbia. Matematicianul și astronomul Benjamin Banneker și inginerul topograf Andrew Ellicott au realizat hărți topografice ale terenului pe care urma să se construiască capitala, precizează www.scholastic.com. În 1800, instituțiile guvernamentale au fost mutate de la Philadephia în noul oraș federal, care a primit numele primului președinte al SUA.

Președintele George Washington (1789-1797), care dealtfel nici nu a locuit la Casa Albă, a ales împreună cu arhitectul francez Charles l’Enfant locul viitoarei reședințe prezidențiale, care este de peste 220 de ani simbolul național al acestei țări.

Pentru ridicarea acestei clădiri, Thomas Jefferson (1801-1809) a sugerat organizarea unui concurs de proiecte de clădiri, fiind date anunțuri în ziare din întreaga țară, amintește sursa citată mai sus. Dintre proiectele înscrise în concurs, o comisie l-a ales pe cel cu un design simplu, dar elegant, un proiect realizat de James Hoban, un tânăr arhitect american de origine irlandeză. Potrivit surselor, se pare că Leinster House din Dublin i-a servit drept model.

Din momentul în care a fost pusă piatra de temelie, la 13 octombrie 1792, au trecut opt ani până când clădirea a putut fi locuită, chiar dacă lucrările nu erau în totalitate încheiate. John Adams, cel de-al doilea președinte al SUA (1797-1801) și soția sa, Abigail, s-au mutat în clădirea neterminată în luna noiembrie a anului 1800. Casa Președintelui, cunoscută și sub numele de Conacul Executivului, a fost numită Casa Albă abia din 1812.

Construită din gresie alb-gri, clădirea contrasta puternic cu cărămida roșie folosită la clădirile din apropiere. Președintele Thomas Jefferson (1801-1809) s-a mutat la Casa Albă în 1801, majoritatea structurilor externe fiind în acel moment terminate. Casa Albă era cea mai mare casă rezidențială din America. Președintele a comandat tapet și mobilier elegant din Franța. De atunci, fiecare familie prezidențială a comandat lucruri speciale pentru această reședință, unele dintre acestea putând fi văzute de cei care vizitează Casa Albă.

În timpul mandatului lui James Madison (1809-1817) a avut loc războiul dintre SUA și Marea Britanie, aceasta blocând comerțul naval al SUA. Războiul a început în 18 iunie 1812 și a durat până în 23 martie 1815. Washingtonul a fost ocupat în 1814, iar în ultimele luni ale războiului, trupele britanice au incendiat Casa Albă. Clădirea a fost reconstruită și extinsă după planurile aceluiași arhitect, James Hoban, și a fost ocupată de către James Monroe, cel de-al cincilea președinte al SUA (1817-1825), în 1817.

Următoarea extindere majoră a ”Conacului Executiv” a avut loc în timpul președintelui Theodore Roosevelt (1901-1909). Când a preluat mandatul în 1901, în urma asasinării președintelui William McKinley, el era cel mai tânăr președinte de până atunci, potrivit www.whitehousehistory.org. Având o familie numeroasă, cu șase copii, întregul etaj doi unde se aflau birourile a fost transformat, devenind spațiu de locuit pentru familia prezidențială. În 1901, președintele Theodore Roosevelt a adoptat oficial termenul de Casa Albă. De asemenea, în aceeași perioadă a fost ridicată Aripa de Vest, destinată birourilor prezidențiale, între care faimosul Birou Oval, dar și personalului care se ocupa de nevoile președintelui și de întreținerea casei, care se mărea cu fiecare an.

În 1927, un al treilea etaj a fost adăugat, iar în 1934 a început construcția Aripii de Est, în care au fost organizate alte birouri, un adăpost antiaerian și un cinematograf.

În timpul mandatului celui de-al 33-lea președinte al SUA, Harry S. Truman (1945-1953), în urma examinării structurii clădirii de către arhitecți și ingineri, a ordonat o renovare completă a Casei Albe. Pereții au rămas intacți, dar interiorul a fost în întregime demontat. Buldozerele au săpat în subsolul casei, fiind turnată o nouă fundație stabilizându-se astfel pereții existenți de gresie. Timp de câțiva ani, președintele și Prima Doamnă au locuit la Blair House vis-a-vis de Casa Albă. Renovarea s-a încheiat în 1952, iar președintele a invitat televiziunea să facă un tur al noii Case Albe. Astfel, pentru prima dată milioane de americani au văzut în detaliu casa președintelui, potrivit www.whitehousehistory.org.

Casa Albă a fost deschisă spre vizitare publicului larg, în 1805, de către președintele Thomas Jefferson. De asemenea, până în 1930, au fost organizate recepții cu prilejul zilei de 4 iulie — Ziua Independenței — ziua națională a SUA, precum și de Anul Nou. Ușile acesteia au rămas deschise mereu, mai puțin în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și mai târziu, în urma atacurilor din 11 septembrie 2001.

5.000 de vizitatori pe zi sau 1.825.000 pe an trec pragul Casei Albe, potrivit www.whitehousemuseum.org.

Casa Albă are 6 etaje (5.100 metri pătrați, 2 niveluri subterane), 132 de camere, inclusiv 16 camere de oaspeți, trei bucătării și 35 de băi. Construită pe un teren de 18 hectare, Casa Albă este înconjurată de o serie de grădini, precum Rose Garden, Kennedy Garden sau Children’s Garden, dar și de un teren de tenis și unul de baschet, precum și de o piscină.

 

 

sursa

agerpres.ro

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite