22 aprilie – Ziua Pământului. Să-l sărbătorim și să nu-l tratăm doar ca pe o resursă inepuizabilă!

Astăzi e ziua Pământului. A împlinit frumoasa vârstă de patru miliarde şi jumătate de ani. Să-i zicem şi noi la mulţi ani! Credeţi că e bătrân? Prin comparaţie, universul are spre 14 miliarde de ani. Dacă transpunem în ani umani, Universul are vreo 30 şi Pământul merge la liceu. Încă n-a dat bacalaureatul. Despre noi, oamenii, nu e cazul să vorbim atâta vreme cât suntem încă sugari. În forma aproximativă în care suntem azi, am apărut acum vreo 200.000 de ani, dacă e să punem cap la cap toate teoriile vehiculate. Ca inteligenţă, ne-am schimbat un pic. Sau cel puţin aşa ne place să credem.

Dacă privim astrologic, Pământul ar fi născut în zodia taurului. La fel şi universul. Astronomul german Johannes Kepler credea că universul s-a născut pe 27 aprilie, acum vreo 7.000 de ani. Simpatic personaj.

Cu toate că era om de ştiinţă, nu vreun ghicitor în stele, el vorbea ca şi cum lunile anului existau înaintea universului şi aşteptau să se nască. Când finitul dă note infinitului nu poate să iasă decât ceva amuzant.

Mii şi mii de ani am crezut că Pământul e plat, că pluteşte pe ape şi că, dacă ajungem cumva la marginea lui, cădem în gol. Pitagora şi Aristotel au fost primii care au spus că Pământul e rotund prin analogie cu luna.

Până de curând, Pământul era considerat centrul Universului. Şi, la urma urmei, chiar este. Dacă universul e infinit, orice punct poate fi centrul lui. De ce nu noi?