21 decembrie 1989 – ziua în care a început Revoluția în București | Mărturii emoționante ale rudelor celor care au murit atunci: „Tatăl meu a murit pe strada pe care s-a născut”

Mihai Dodu avea 10 ani în decembrie 1989, atunci când tatăl său a fost împuşcat, lângă Televiziunea Română. Vine în fiecare an la mormântul  din Cimitirul Eroilor şi tot ce îşi doreşte este să afle cine i-a ucis părintele: „Vizavi de Televiziune, pe strada pe care s-a născut, pe Jean Texier, acolo a și murit. S-a tras cu un glonț de calibru mic, arma Uzzi, dintr-o casă conspirativă, de la etajul 1.”

Cătălin Jucanu ştie cine i-a ucis tatăl. Este extrem de dezamăgit pentru că, după 32 de ani, nimeni nu a plătit pentru asta: „Le-am spus tuturor prietenilor mei că trebuie să facem ceva, că dacă nu, dacă numergem a doua zi, oamenii ăia mor degeaba. Tatăl meu, pe data de 23, pentru că lipseam de acasă, a plecat cu tatăl celui mai bun prieten al meu cu care eram la Revoluție. Tatăl meu a murit împușcat, iar tatăl prietenului meu a fost rănit la genunchi”.

La Cimitirul Eroilor s-au oficiat slujbe religioase şi s-au depus coroane  de flori din partea instituţiilor statului şi a asociaţiilor de revoluţionari.

La morminte sunt din ce în ce mai puțini oameni pentru că, în 32 de ani, rudele celor care au murit atunci s-au dus lângă cei dragi.

Ceremonii similare  au avut loc şi la troiţa de lângă Spitalul Colţea, la cea de la Universitate, la Piaţa Dalles şi Piața Romană. Pe 21 decembrie 1989, în Bucureşti, au fost ucişi 49 de oameni, peste 500 au fost răniţi, iar peste 1000 de persoane au fost reţinute, maltratate şi duse la Jilava. În următoarele 4 zile, numărul victimelor avea să fie de 10 ori mai mare. Acum, după 32 de ani, supravieţuitorii de atunci sunt nemulţumiţi că Dosarul Revoluţiei a fost retrimis la Parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Pe 22 decembrie, vor avea loc comemorări şi în alte puncte fierbinţi din decembrie 89: Piaţa Revoluţiei, Radiodifuziune şi Televiziunea Română