16 septembrie, Ziua internațională pentru protecţia stratului de ozon

La sfârșitul anilor 70, oamenii de știință au descoperit că omenirea creează o gaură în acest scut protector și au dat alarma. Răspunsul global a fost decisiv.

În 1985, guvernele lumii au adoptat Convenția de la Viena pentru protecția stratului de ozon.

Conform Protocolului de la Convenția de la Montreal, guvernele, oamenii de știință și industria au lucrat împreună pentru a elimina 99% din toate substanțele care epuizează ozonul.

Datorită acestui protocol, stratul de ozon se vindecă și se așteaptă să revină la valorile anterioare anilor 1980 până la mijlocul secolului. În sprijinul protocolului, amendamentul Kigali, care a intrat în vigoare în 2019, va acționa pentru reducerea hidrofluorocarbonilor (HFC), a gazelor cu efect de seră cu potențial puternic de încălzire climatică și dăunătoare mediului.

Ziua Mondială a Ozonului sărbătorește această realizare. Arată că deciziile și acțiunile colective, ghidate de știință, sunt singura modalitate de a rezolva crizele globale majore.

Ziua Internaţională pentru Protecţia Stratului de Ozon

Face parte din calendarul Organizaţiei Naţiunilor Unite din anul 1995 şi marchează semnarea, în 16 septembrie 1987, a Protocolului de la Montreal asupra Substanţelor care Distrug Stratul de Ozon. În această zi, statele membre ONU sunt invitate să promoveze activităţi în concortanţă cu obiectivele Protocolului de la Montreal şi cu amendamentele aduse acestuia.

Protocolul de la Montreal este recunoscut pe plan mondial ca cel mai eficient tratat multilateral asupra mediului, pus vreodată în aplicare,un exemplu unic de colaborare şi parteneriat internaţional pentru protejarea patrimoniul comun al umanității şi al comunităţii mondiale. La sfârşitul anului 2009, punerea în aplicare a Protocolului de la Montreal a făcut posibilă eliminarea a mai mult de 98% din nivelurile istorice de substanţe care distrug ozonul.

Fenomenul epuizării stratului de ozon duce la scăderea eficacităţii sistemului imunitar la apariţia infecțiilor, cancer de piele, cataracte şi orbirii, arsuri grave în zonele expuse la soare, reducerea culturilor şi, implicit, a cantităţii de hrană şi la distrugerea vieţii marine.

Ozonosfera

Stratul de ozon, descoperit în 1913 de fizicienii francezi Charles Fabry şi Henri Buisson, este situat la altitudini cuprinse între 10 şi 50 de kilometri deasupra suprafeţei Pământului (în zona joasă a stratosferei). Ozonosfera absoarbe 93-99% din razele ultraviolete care vin de la Soare şi care, altfel, ar afecta viaţa de pe Terra. Peste 90% din ozonul din atmosferă este prezent aici.

În 1974, doi oameni de ştiinţă americani au descoperit că substanţele chimice numite clorofluorocarburi (CFC) pot distruge molecula de ozon.

CFC scapă din sistemele de răcire ale frigiderelorm, aparatelor de aer condiţionat, din spray-uri, din procesele de fabricaţie a spumelor industriale şi din procesele de spălare a metalelor şi a componentelor electronice. Apoi, ele urcă în straturile superioare ale atmosferei.

În ultimele decenii, stratul de ozon a avut de suferit, mai ales din cauza creşterii cantităţii de clorofluorcarburi şi bromofluorcarburi emise de om.

În 1985, a fost descoperită gaura din stratul de ozon, o vastă regine situată deasupra Polului Sud în care ozonosfera se subţia semnificativ în timpul primăverii. Dovezile ştiințifice privind influenţa activităţilor umane asupra acestui fenomen a condus la adoptarea Protocolului de la Montreal prin care, începând din 1989, au fost reglementate emisiile de substanțe chimice responsabile pentru distrugerea stratului de ozon.

Surse

descopera.ro

nasa.gov

un.org/en/events/ozoneday/

agerpres.ro

ibtimes.co.uk/