1 aprilie, Ziua Internaţională a Păsărilor. Păstrați distanțarea socială, dar apropiați-vă de natură! Cele mai indicate locuri pentru „birdwatching”

Societatea Ornitologică Română (SOR) sărbătorește, pe data de 1 aprilie, Ziua Păsărilor în mediul online, prin evenimente organizate pe pagina de Facebook a SOR.

SOR va prezenta, pe pagina de Facebook, un formular conceput să vină în ajutorul celor care merg în această perioadă în natură pentru activităție de „birdwatching”.

Cele mai indicate locuri pentru „birdwatching”

În lume trăiesc peste 10.000 de specii de păsări şi 12% dintre ele sunt în pericol să dispară în următorul secol, iar supravieţuirea lor depinde de sprijinul pe care toţi oamenii planetei trebuie să-l acorde măsurilor de conservare şi protejare a acestora.

Păsările sălbatice migratorii pot fi protejate doar printr-o cooperare transfrontalieră deoarece expansiunea urbană şi reţelele de transport au fragmentat şi redus habitatele lor naturale, agricultura intensivă, tăierile de păduri, pescuitul şi utilizarea pesticidelor le-au diminuat sursele de hrană, iar vânătoarea a fost necesar să fie reglementată pentru a nu le pune în pericol.

Păsările ne fac plăcere şi observarea sau ascultarea cântecului lor ne inspiră, dar ele sunt şi componente esenţiale ale ecosistemelor, păduri sau zone maritime, care ne asigura hrană, medicamente sau materii prime.

Păsările contribuie la stabilitatea climei, oxigenează aerul, transformă poluanţii în nutrienţi şi deoarece se află în vârful lanţului trofic, sunt un adevărat indicator al stării generale a biodiversităţii. Dacă ele încep să dispară, mediul se află în pericol şi trebuie să acţionăm.

Convenţia internaţionale pentru apărarea păsărilor, adoptată în 1 aprilie 1906, a fost unul din primele documente internaţionale privind protecţia mediului, iar Ziua Internaţională a Păsărilor este marcată anual la 1 aprilie, în cadrul programului UNESCO sub titulatura „Omul şi biosfera”.

În Uniunea Europeană, prima lege cu privire la protecţia naturii a fost Directiva „Păsări”. Adoptată în 1979 şi amendată în anul 2009, directiva a avut un rol major în stoparea declinului câtorva dintre cele mai ameninţate păsări din Europa, în special prin reţeaua ariilor cu protecţie specială (SPA – Special Protection Areas), şi a fost un excelent exemplu de responsabilitate comună şi cooperare între cele 27 de state membre.

În prezent, pe teritoriul ţărilor Uniunii Europene trăiesc 500 de specii de păsări sălbatice şi sunt 5.000 de arii cu protecţie specială care fac parte integrantă din reţeaua ecologică Natura 2000, iar în urma acţiunilor ecologiştilor şi voluntarilor, lopătarul, codalbul şi vulturul imperial spaniol au acum un viitor mult mai bun.

În România, această sărbătoare îşi are originea în perioada dintre cele două războaie mondiale, când era sărbătorită mai ales în şcoli. Elevii instalau în acea zi, sau în duminica apropiată, cuiburile artificiale pe care le construiseră pentru păsari în timpul iernii.

Societatea Ornitologică Română a stimulat profesorii de biologie să reînvie această zi tradiţională a păsărilor şi, din luna martie a anului 1994, Ziua Păsărilor este sărbătorită în fiecare an în România.

Curiozităţi despre păsări:

Păsările – cele mai desăvârşite dintre toate fiinţele zburătoare – îşi fac apariţia odată cu omul, pretutindeni unde acesta se stabileşte.

– Se spune că dacă păsările zboară cât mai sus pe cer, vremea va fi frumoasă, însă, în cazul în care acestea zboară aproape de sol e semn că vremea se înrăutăţeşte;

– Proporţional cu dimensiunile ei, o pasăre are nevoie de mai multă mâncare decât un bebeluş sau o pisică;

– Albatroşii pot să doarmă în timp ce zboară cu viteze de până la 40 de kilometri pe oră;

– Prima pasăre domesticită a fost gâscă;

– Măcăitul raţei nu are ecou şi acesta este un fapt pe care nici cercetătorii nu-l pot explica;

– Lebada sălbatică din Islanda are un cântec excepţional şi plin de forţă şi muzicalitate. Ea este singura pasăre din neamul lebedelor, gâştelor şi raţelor sălbătice înzestrată cu acest talent;

– Potârnichea trăieşte în perechi, bărbătul fiind credincios soţiei;

– Bufniţele îşi răsucesc capul aproape circular, întrucât nu-şi pot mişca ochii. Ochii lor nu sunt rotunzi, ci tubulari;

– Pasărea-liră este un adevărat fenomen al naturii, este o imitatoare neîntrecută şi poate reproduce lătratul câinelui, hohote de râs, ţipete de copii şi cântecele altor păsări;

– Pasărea-călugăr, mare cât un cocostârc, îşi face un un cuib înalt de 1m şi în diametru de 2m;

– Pescăruşul albastru este cea mai răbdătoare pasăre din ţara noastră, stă ore în sir la pândă cu privirea ţintă pe luciul apei, iar dacă nu prinde peştişorul din prima încercare se ia după el, înot, servindu-se de aripi ca de lopeţi.

– Pupăza este o pasăre ce poate fi domesticită uşor, ca şi papagalul;

– Păsările adulte care trăiesc în colonii iau apărarea tuturor puilor;

– Pinguini îşi crec puii în adevărăte grădiniţe, sub supravegherea adulţilor;

– Graurii care nu au pui hrănesc puii din cuiburile vecine;

– Fiecare specie are drumul ei de migraţie, dar toate formează o reţea complicată de linii curbe care pleacă din nord, se apropie între ele, se întretaie şi se opresc acolo unde sunt condiţii bune de trecere şi de hrană;

– Păsările migratoare au ordinea de zbor diferită de la o specie la alta. Cocorii, lebedele zboară în unghi, raţele sălbatice una lângă alta în linie dreaptă, gâştele pe o linie oblică, păsările mici zboară în front larg, iar cele mari în stoluri rotunde.