#eusuntromania|”E în ființa noastră să ne placă frumosul”. Un experiment cultural cu tenorul Lucian Corchiș de la Opera Națională București

Un moment de bucurie oferit din dragoste pentru muzică. Un moment de bucurie împărtășit cu oamenii care s-au oprit să asculte și apoi să întrebe, mai timid sau mai îndrăzneț, cine este cel care cântă.

Este Lucian Corchiș, tenor, solist al Operei Naționale.

Drumul până la public nu a fost simplu. Si nici direct. Dar a putut, din bogăția vocii sale, să-și ajute familia în adolescență. Sunt amintiri care nu se uită prea ușor.

„Cântatul mi-a adus primele venituri. Primii bani. E adevărat că în anii ’90 toată lumea o ducea foarte greu, iar eu am suplimentat, să spunem, veniturile familiei, care, de ce să nu o spun, că nu mi-e jenă să recunosc, o ducea foarte greu, cântând la strană„, povestește Lucian Corchiș.

„Eu vin din rândul bisericii. (…) Am crescut la umbra bisericii și m-am format și am aflat care mi-e chemarea la umbra bisericii„.

Părinții săi nu i-au putut oferi o educație muzicală pe măsura talentului său. Nu aveau bani pentru asta. Interesat mai mult de arta corală, elev la Seminarul Teologic, Lucian Corchiș se pregătea să devină preot, poate diacon.

Dar își dorea să cânte nu numai din talent, ci având o cunoaștere aprofundată a muzicii.

Atunci a făcut un pas mai puțin obișnuit pentru un tânăr seminarist, o întâlnire pe care o vede acum ca fiind „providențială”.

„Pe vremuri era o revistă pe care o citeau majoritatea tinerilor – BRAVO se chema – ei, și în revista aia am văzut că se fac niște cursuri de canto (…) Am nimerit la niște cursuri ale unei doamne profesoare de muzică ușoară și muzică pop, altceva decât muzica clasică.  (…) Țin minte și acum, eram îmbrăcat în costum. Și dumneaei și-a dat seama din prima – zice: ‘A, tu ești de la popi‘”.

Iar profesoara de muzică pop l-a recomandat unui profesor de la Conservator. Așa a ajuns la primul său mentor, Iulian Băiașu.

„Nu m-a lăsat să cânt preț de o lună. N-am făcut decât vocalize. A zis că poate să cânte oricine așa, din muzicalitatea lui, din bunul lui gust, dar trebuie studiu foarte mult înainte de a cânta”.

„Au fost 3 mentori care mi-au conturat cariera. Unul a fost profesorul Iulian Băiașu, celălalt doamna Eleonora Enăchescu, cu care am făcut Masterul mai târziu, și nu în ultimul rând un foarte bun profesor și coleg de-al meu, cu care am cântat și pe scenă, Marius Vlad Budoiu, de la Cluj”.

Lucian Corchiș a intrat primul la Conservator. Pe listă erau candidați care studiau de foarte mulți ani.

Debutul pe marea scenă a avut loc la Opera Română: „Aveam niște emoții, aveam inima așa, ca pumnul, cât un pumn de strânsă„.

Ce le-ar spune tinerilor care vor să urmeze această carieră?

„Sfatul ar suna cam așa: În muzica de operă nu există staruri peste noapte, ca în alte genuri și ca în alte forme de artă. Muncă, muncă și iar muncă. Poate este un clișeu, dar este un clișeu de care trebuie să se agațe ca să facă o carieră frumoasă„.