#EuSuntRomania | 100 de ani de istorie zbuciumată

În cei 100 de ani de la Unire, românii au făcut de mai multe ori drumuri dureroase de la extaz la agonie și înapoi.

Sub Carol al II-lea, România înflorea ca un stat european, sub același suveran democrația era pusă la grea încercare și, în 1940, România Mare dispărea în doar trei luni.

Nici măcar al Doilea Război Mondial nu ne-a mai putut ajuta să refacem România Mare.

Din război a ieșit însă o țară mai mică și întoarsă cu fața către Răsărit. Un petic de hârtie și niște socoteli ale lui Stalin și Churchill consfințeau ca, în proporție de 90 la sută, țara noastră întră sub influența sovietică, la schimb cu Grecia.

Timp de peste 50 de ani, românii aveau să experimenteze socialism-comunismul în cele mai diverse forme, la început cu Gheorghe Gheorghiu Dej în frunte, apoi cu Nicolae Ceaușescu.

Abia după Decembrie 1989 , cu prețul morții a peste o mie de români, am reînceput să învățăm democrația.

Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice, așa cum se proclama la Alba Iulia în 1918, intră într-o nouă etapă o dată cu aderarea la Uniunea Europeană, în 2007.

România și-a început și încheie primul secol drept o țară europeană și democratică. Cicatricile sunt însă adânci.