Școala din spital, un proiect pornit de voluntari pentru copiii internați pe perioade lungi. Cum a devenit un fizician șeful sectorului suflete

Fotinica Gliga: Când eram studentă la Iași la facultatea de fizică, la un moment dat am jucat teatru. Piesa respectivă era scrisă de Geo Dumitrescu, era de fapt un poem, și rolul pe care l-am jucat a fost șeful sectorului suflete. Cred că mi-a rămas  foarte bine întipărit în minte ideea de șeful sectorului de suflete și după ce am terminat activitatea, în niște condiții dificile, de grupa I de muncă, într-un laborator spectral ultradotat, dar totuși mediul era  toxic, aveam rugăciunea asta către Dumnezeu, să-mi arate calea.

Întocmai ca Sfântul Vasile cel Mare – episcopul de Cezareea și primul ierarh care a clădit, pe lângă biserici, spitale și aziluri pentru săraci, Fotinica Gliga și-a găsit calea în spital, în munca de voluntariat. Voința i-a dat puterea să reușească.

Fotinica Gliga: În 2003-2004 am devenit voluntar la Caritas lucrând cu copii cu sindrom down.

Și pentru că i s-a părut că face prea puțin pentru copiii care aveau nevoie de atât de multe, pentru că trebuia să țină pasul cu cerințele lor, a mers mai departe și s-a apucat să studieze psihologia. Pentru că era nevoie, profesorul de fizică a devenit și psihopedagog.

Nu a renunțat la voluntariat și s-a înhămat la proiectul „Școala de spital” al Asociației P.A.V.E.L –  Primind Ajutor Viața Este Luminoasă – o organizație neguvernamentală înființată de părinții disperați ai copiilor bolnavi de cancer, leucemii și anemii grave.

Fotinica Gliga: Domeniul în care chiar se stă extraordinar de mult în spital este domeniul oncologic, curele de chimioterapie și radioterapie durează mult.  Și am avut mulți copii care și-au dorit să facă școală în spital. Părinții erau foarte fericiți că se întâmpla lucrul acesta, medicii erau foarte fericiți că se întâmplă acest lucru – pentru  că copii erau puțin distrași de la tratament și de la tot ceea ce li se întâmpla, șederea în spital, patru pereți albi. Școala era altceva, era o schimbare.

Pentru copiii din programul Școala de Spital, orele de curs se desfășoară cu profesori care vin după-amiaza la spital și lucrează individual cu fiecare elev. E greu să-i aduci pe toți la același nivel de pregătire, au vârste diferite și sunt în faze diferite ale tratamentului.

Fotinica Gliga: Școala de spital, ca proiect, a fost înființată în 2011, aici, în Institutul Oncologic Fundeni sub egida Asociației P.A.V.E.L. Inițial, am fost doar 5 persoane, care au lucrat pentru acești copii și făceam de toate. Adică încercam să facem cam toate materiile posibile și imposibile. […] S-a desfășurat totul ca proiect până în 2015. Din 17 septembrie 2015 s-au pus bazele Școlii de spital formale. Profesorii au putut nota elevii, iar notele respective ajung la școlile de origine ale copiilor și copiii sunt promovați.

Fotinica nu a renunțat nici la fizică și nici la psihopedagogie. I-a cucerit pe copii. În paralel cu activitatea de la Școala de Spital, la 56 de ani, ascultând de sfatul profesorilor îndrumători, s-a întors la cercetare.

Fotinica Gliga: Am mers și mai departe. Am continuat doctoratul cu domnul profesor Negreț și l-am terminat în 2014. De atunci sunt și doctor în științele educației. Tema pe care am ales-o este  discalculia, adică instrumente psihopedagogice pentru detectarea timpurie a discalculiei, modele  de intervenție.

Discalculia este o afecțiune care poate afecta serios copiii, dar este adesea greu de depistat. Micuții afectați nu înțeleg unele concepte precum numerele sau nu pot face calcule banale, precum adunarea sau scăderea.

Și ca să și-i apropie și mai mult pe micuții cu care se întâlnește în camerele văruite în alb, au început să scrie poezii. Ce n-a făcut matematica au reușit poemele. Poeziile scrise de micuți au fost citite în primul Cenaclu literar din Spital.

Și pentru că nevoia de educare a profesorilor care predau în spital e mare, în urmă cu doi ani Fotinica Gliga a înfiintat Asociația Profesorilor și Educatorilor din Spitale – APES, pe modelul Hospital Organization of Pedagogues in Europe.

Iar Bogdan Petrescu sau Teach cum îi spun elevii, s-a lăsat ușor convins pentru că puterea exemplului face de cele mai multe ori diferența.

Am lăsat-o pe șefa sectorului suflete alături de copiii de care are atât grijă pentru că au devenit prioritatea ei. Sau mai bine zis, a sufletului ei.